Înțeles
A lua cuiva bani sau bunuri prin înșelăciune, prețuri prea mari sau forță; a jefui, a jupui.
„Hangiul îi jecmănea pe drumeții care nu cunoșteau prețurile.”
Cum se folosește
Prezent: jecmănesc, jecmănește. Conjunctiv: să jecmănească. Variantă: jăcmăni.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- jecmănesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- jecmănește
- imperfect pers. 1 singular
- jecmăneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să jecmănesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să jecmănească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „jăcman” (cuvânt învechit și regional, „jaf mare”, venit din maghiară).