Înțelesuri
- 1
A bate repetat într-un corp tare, mai ales în ușă sau în fereastră, ca să ceri să fii primit.
„Cineva ciocănește la poartă.”
- 2
A lucra cu ciocanul; a face lucruri mărunte.
„Meșterul ciocănește în atelier de dimineață.”
- 3
(Fig.) A bate la cap, a cicăli.
„Mama îl ciocănea să-și facă lecțiile.”
Cum se folosește
Prezentul: eu ciocănesc, el ciocănește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- ciocănesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ciocănește
- imperfect pers. 1 singular
- ciocăneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să ciocănesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ciocănească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la ciocan.