Înțeles
A certa pe cineva mereu, făcându-i reproșuri repetate pentru fapte mărunte.
„Soția îl cicălește că nu ordonează camera.”
Sinonime
- a gâlcevi
- a dojeni
- a sâcâi
Cum se folosește
Prezentul: eu cicălesc, el cicălește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- cicălesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- cicălește
- imperfect pers. 1 singular
- cicăleam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să cicălesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să cicălească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută.