Înțelesuri
- 1
A pune o pecete pe ceva; a sigila sau a confirma un act cu ajutorul unei peceți.
„Cancelarul a pecetluit scrisoarea domnitorului.”
- 2
(Figurat) A hotărî în mod definitiv soarta cuiva; a pune capăt unei probleme.
„Acea greșeală a pecetluit destinul echipei.”
- 3
(Figurat, reflexiv) A se întipări în minte sau în amintire.
„Imaginea s-a pecetluit în memoria lor.”
- 4
A fixa ceva strâns, a face să nu se mai miște.
„Ușa a fost pecetluită cu un zăvor greu.”
- 5
(În ritual creștin) A marca cu lopata colțurile gropii, înainte ca sicriul să fie coborât în ea.
„Cântărețul a pecetluit mormântul înainte de înmormântare.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu pecetluiesc, el pecetluiește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- pecetluiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- pecetluiește
- imperfect pers. 1 singular
- pecetluiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să pecetluiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să pecetluiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (pečatĭlĕti) și din maghiară (pecsételni).