Înțelesuri
- 1
A mesteca hrana în gură și a o înghiți.
„Copiii au mâncat toată supa fără să se plângă.”
- 2
A lua masa; a se hrăni în mod obișnuit.
„Mănâncă la cantină, la prânz.”
- 3
(Despre animale) A se hrăni cu ceva anume.
„Vitele mănâncă fân iarna.”
- 4
A roade, a strica încet un material.
„Rugina a mâncat tabla acoperișului.”
- 5
(Despre ape) A săpa malul, luându-l cu ea.
„Râul a mâncat malul până la drum.”
- 6
(Figurat, despre bani sau timp) A consuma, a irosi treptat.
„Reparațiile i-au mâncat toate economiile strânse în ani de zile.”
- 7
(Figurat) A chinui, a nu da pace.
„Îl mănâncă grija zilei de mâine.”
- 8
(Figurat) A distruge pe cineva prin uneltiri.
„L-au mâncat cu vorbe și cu hârtii.”
- 9
(Reflexiv) A se mistui între ei, a se certa necontenit.
„Se mănâncă de ani de zile pentru un petic de pământ.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu mănânc, tu mănânci, el mănâncă, noi mâncăm. Infinitivul: a mânca.
Expresii și locuțiuni
- A-și mânca cuvintelea vorbi neclar, înghițind sunete.
- A mânca pâinea cuivaa trăi din munca sau din mila altuia.
- A mânca pâine și sare cu cinevaa trăi împreună binele și răul.
- A-și mânca de sub unghiia fi zgârcit peste măsură.
- A nu avea ce mâncaa fi în mare lipsă.
- Îl mănâncă palmase spune despre cel gata să lovească sau care așteaptă bani.
Atenție la scriere
- Mănâncă sau mânâncă? — La prezent, prima silabă are „ă”, nu „â”: „eu mănânc”, „el mănâncă”. Infinitivul rămâne „a mânca”, cu „â”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mănânc
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- mănânci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- mănâncă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mănânc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să mănânce
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- mănâncă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (manducare „a mesteca”).