DEX Dicționar

a mânca

verb9 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A mesteca hrana în gură și a o înghiți.

    „Copiii au mâncat toată supa fără să se plângă.”

  2. 2

    A lua masa; a se hrăni în mod obișnuit.

    „Mănâncă la cantină, la prânz.”

  3. 3

    (Despre animale) A se hrăni cu ceva anume.

    „Vitele mănâncă fân iarna.”

  4. 4

    A roade, a strica încet un material.

    „Rugina a mâncat tabla acoperișului.”

  5. 5

    (Despre ape) A săpa malul, luându-l cu ea.

    „Râul a mâncat malul până la drum.”

  6. 6

    (Figurat, despre bani sau timp) A consuma, a irosi treptat.

    „Reparațiile i-au mâncat toate economiile strânse în ani de zile.”

  7. 7

    (Figurat) A chinui, a nu da pace.

    „Îl mănâncă grija zilei de mâine.”

  8. 8

    (Figurat) A distruge pe cineva prin uneltiri.

    „L-au mâncat cu vorbe și cu hârtii.”

  9. 9

    (Reflexiv) A se mistui între ei, a se certa necontenit.

    „Se mănâncă de ani de zile pentru un petic de pământ.”

Cum se folosește

Prezentul: eu mănânc, tu mănânci, el mănâncă, noi mâncăm. Infinitivul: a mânca.

Expresii și locuțiuni

  • A-și mânca cuvintelea vorbi neclar, înghițind sunete.
  • A mânca pâinea cuivaa trăi din munca sau din mila altuia.
  • A mânca pâine și sare cu cinevaa trăi împreună binele și răul.
  • A-și mânca de sub unghiia fi zgârcit peste măsură.
  • A nu avea ce mâncaa fi în mare lipsă.
  • Îl mănâncă palmase spune despre cel gata să lovească sau care așteaptă bani.

Atenție la scriere

  • Mănâncă sau mânâncă? — La prezent, prima silabă are „ă”, nu „â”: „eu mănânc”, „el mănâncă”. Infinitivul rămâne „a mânca”, cu „â”.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular
mănânc
indicativ prezent pers. a 2-a singular
mănânci
indicativ prezent pers. a 3-a singular
mănâncă
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să mănânc
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să mănânce
imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
mănâncă

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Moștenit din latină (manducare „a mesteca”).

Alte cuvinte de pe litera M