Înțelesuri
- 1
(Adjectiv) Care izolează; care nu lasă să treacă căldura, curentul electric sau sunetul.
„Cauciucul este un material izolator.”
- 2
(Substantiv neutru) Piesă din material izolant, care susține un conductor electric.
„Firele electrice sunt prinse de stâlpi prin izolatoare de porțelan.”
- 3
(Substantiv neutru) Încăpere în care sunt ținuți bolnavii contagioși sau deținuții izolați.
„Bolnavul a fost dus la izolator.”
Sinonime
- izolant
Antonime
Cum se folosește
Plural: izolatoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- izolatori
- feminin singular și plural
- izolatoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (isolateur).