Înțelesuri
- 1
Apă care iese singură din pământ și curge la suprafață, de unde pornește adesea un pârâu.
„Am băut apă rece dintr-un izvor de lângă potecă.”
- 2
Locul de unde începe un râu sau un pârâu.
„Echipa a urcat până la izvorul Oltului.”
- 3
(Fig.) Lucru din care vine ceva; cauză, origine.
„Cititul a fost pentru el un izvor de bucurii.”
- 4
Text sau document original, folosit de cercetători ca sursă a unor informații.
„Istoricul a citit cronica veche ca pe un izvor de încredere.”
Cum se folosește
Plural: izvoare.
Forme flexionare
- plural
- izvoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (izvorŭ).