Înțelesuri
- 1
Încuietoare simplă pentru uși sau ferestre: o bară care alunecă și se prinde într-o ureche fixă.
„A tras zăvorul și a intrat în casă.”
- 2
Dispozitiv care blochează o piesă mobilă a unui aparat sau a unei mașini.
„Mecanismul s-a oprit pentru că zăvorul era blocat.”
- 3
(Popular, la plural) Cătușe, lanțuri de fier puse la mâinile unui arestat.
„Hoțul a fost prins și pus în zăvoare.”
- 4
(Regional) Fâșie lungă tăiată din trunchiul unui copac, folosită la făcut garduri.
„Gardul era făcut din zăvoare de stejar.”
Sinonime
- ivăr
- închizătoare
Cum se folosește
Plural: zăvoare.
Forme flexionare
- plural
- zăvoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (zavorŭ).