DEX Dicționar

îmbălsămare

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Tratarea unui trup neînsuflețit cu substanțe care îl feresc de descompunere.

    „Egiptenii stăpâneau tehnici complicate de îmbălsămare.”

  2. 2

    Umplerea aerului cu un miros plăcut; înmiresmare.

    „Îmbălsămarea grădinii de florile de tei ținea toată luna iunie.”

Sinonime

  • înmiresmare

Cum se folosește

Genitivul: îmbălsămării; pluralul: îmbălsămări.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
îmbălsămării
plural
îmbălsămări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „a îmbălsăma”.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I