Înțelesuri
- 1
Acțiunea de a (se) îmbina; unire într-un tot; împletire.
„Îmbinarea culorilor dă armonie tabloului.”
- 2
Locul sau ansamblul rezultat din unirea mai multor piese.
„Îmbinarea dintre cele două grinzi s-a slăbit.”
Sinonime
- unire
- împletire
- împreunare
Antonime
Cum se folosește
Plural: îmbinări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- îmbinării
- plural
- îmbinări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a îmbina.