Înțelesuri
- 1
Aducerea laolaltă a mai multor părți, ca să formeze un întreg.
„Unirea face puterea.”
- 2
(Cu majusculă) Unirea Principatelor (1859) sau Marea Unire (1918).
„Pe 1 Decembrie sărbătorim Marea Unire.”
- 3
Căsătorie, legătura dintre doi oameni care își unesc viețile.
„Preotul a binecuvântat unirea celor doi tineri.”
Antonime
- dezbinare
- despărțire
- separare
Cum se folosește
Pluralul e „uniri”. Evenimentele istorice se scriu cu majusculă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- unirii
- plural
- uniri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a uni”.