Înțeles
Faptul de a se ivi; apariție.
„Ivirea soarelui a trezit pădurea.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: iviri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ivirii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (javiti).