Înțeles
Faptul de a uni mai multe părți într-un singur întreg sau de a face mai multe lucruri să fie la fel.
„Unificarea Germaniei a avut loc în 1990.”
Antonime
- dezbinare
- separare
Cum se folosește
Pluralul e „unificări”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- unificării
- plural
- unificări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).