Înțeles
Exemplar unic al unui obiect, al unui document sau al unei cărți.
„Manuscrisul este un unicat păstrat la muzeu.”
Sinonime
- raritate
- piesă unică
Cum se folosește
Plural: unicate.
Forme flexionare
- plural
- unicate
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din germană (Unikat).