Înțelesuri
- 1
Fiecare dintre cele două organe cu care auzim, aflate în părțile capului.
„Îl doare urechea stângă de câteva zile.”
- 2
Partea din afară, cartilaginoasă, a acestui organ.
„Are urechile mari, ca tatăl lui.”
- 3
Auzul; simțul muzical.
„Are ureche bună, prinde melodia din prima.”
- 4
Parte a unui obiect care seamănă cu o ureche; toartă.
„S-a rupt urechea cănii.”
- 5
Gaura acului, prin care se trece ața.
„Nu mai nimerește urechea acului fără ochelari.”
- 6
Colțul îndoit al unei pagini.
„A făcut ureche la pagina unde a rămas.”
Expresii și locuțiuni
- A fi numai urechia asculta foarte atent.
- A-i intra pe o ureche și a-i ieși pe altaa nu reține ce i se spune.
- Tare de urechicare aude greu.
- A fi într-o urechea fi cam țicnit.
- A ajunge la urechea cuiva(despre o veste) a ajunge să fie știută și de el.
Atenție la scriere
- „Otită la ureche”, „gastrită la stomac”: pleonasme — Numele bolilor în „-ită” conțin deja organul inflamat: otita e inflamația urechii, gastrita a stomacului, rinita a nasului. Nu mai adăuga „la ureche”, „la stomac”.
Forme flexionare
- articulat
- urechea
- genitiv-dativ articulat
- urechii
- plural
- urechi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (oricla, pentru auricula).