Înțelesuri
- 1
Fiecare dintre cele două organe cu care auzim, aflate în părțile capului.
„Îl doare urechea stângă de câteva zile.”
- 2
Partea din afară, cartilaginoasă, a acestui organ.
„Are urechile mari, ca tatăl lui.”
- 3
Auzul; simțul muzical.
„Are ureche bună, prinde melodia din prima.”
- 4
Parte a unui obiect care seamănă cu o ureche; toartă.
„S-a rupt urechea cănii.”
- 5
Gaura acului, prin care se trece ața.
„Nu mai nimerește urechea acului fără ochelari.”
- 6
Colțul îndoit al unei pagini.
„A făcut ureche la pagina unde a rămas.”
Sinonime
- auz
- toartă
Expresii și locuțiuni
- A fi numai urechia asculta foarte atent.
- A-i intra pe o ureche și a-i ieși pe altaa nu reține ce i se spune.
- Tare de urechicare aude greu.
- A fi într-o urechea fi cam țicnit.
- A ajunge la urechea cuiva(despre o veste) a ajunge să fie știută și de el.
Etimologie
Moștenit din latină (oricla, pentru auricula).