Înțelesuri
- 1
Care are forma unui ultimatum: o cerere fermă, însoțită de o amenințare și de un termen.
„Sindicatul a trimis conducerii o scrisoare ultimativă.”
- 2
(Despre termene) Care nu mai poate fi amânat.
„Data de 30 iunie e un termen ultimativ pentru depunerea actelor.”
Cum se folosește
Plural: ultimativi, ultimative. Nu înseamnă „suprem” sau „cel mai bun”, ca englezescul ultimate: „ghidul ultimativ” e un calc.
Atenție la scriere
- „Ultimativ” nu înseamnă „suprem” sau „cel mai bun” — „Ultimativ” înseamnă „cu caracter de ultimatum”: o cerere fermă, cu amenințare și termen. „Ghidul ultimativ” sau „experiența ultimativă” sunt calcuri din engleză; în română se spune „complet”, „suprem”, „definitiv”.
- „Ultimatum final”: pleonasm — Un ultimatum e, prin definiție, ultima cerere, după care nu se mai negociază. „Ultimatum final”, „ultimatum definitiv” sau „ultimatum irevocabil” spun de două ori același lucru.
Forme flexionare
- masculin plural
- ultimativi
- feminin
- ultimativă
- feminin plural
- ultimative
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (ultimatif).