DEX Dicționar

ultimativ

adjectiv2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Care are forma unui ultimatum: o cerere fermă, însoțită de o amenințare și de un termen.

    „Sindicatul a trimis conducerii o scrisoare ultimativă.”

  2. 2

    (Despre termene) Care nu mai poate fi amânat.

    „Data de 30 iunie e un termen ultimativ pentru depunerea actelor.”

Cum se folosește

Plural: ultimativi, ultimative. Nu înseamnă „suprem” sau „cel mai bun”, ca englezescul ultimate: „ghidul ultimativ” e un calc.

Atenție la scriere

  • „Ultimativ” nu înseamnă „suprem” sau „cel mai bun” — „Ultimativ” înseamnă „cu caracter de ultimatum”: o cerere fermă, cu amenințare și termen. „Ghidul ultimativ” sau „experiența ultimativă” sunt calcuri din engleză; în română se spune „complet”, „suprem”, „definitiv”.
  • „Ultimatum final”: pleonasm — Un ultimatum e, prin definiție, ultima cerere, după care nu se mai negociază. „Ultimatum final”, „ultimatum definitiv” sau „ultimatum irevocabil” spun de două ori același lucru.

Forme flexionare

masculin plural
ultimativi
feminin
ultimativă
feminin plural
ultimative

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (ultimatif).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera U