DEX Dicționar

ultimatum

substantiv neutru2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Cerere fermă, cu un termen fix, după care urmează amenințări dacă nu e îndeplinită.

    „Șeful i-a dat un ultimatum: ori termină proiectul, ori pleacă.”

  2. 2

    Hotărâre de neschimbat, ultimul cuvânt într-o discuție.

    „Tata i-a dat ultimatumul: ori învață, ori se angajează.”

Sinonime

  • somație

Cum se folosește

Pluralul e „ultimatumuri”.

Atenție la scriere

  • „Ultimativ” nu înseamnă „suprem” sau „cel mai bun” — „Ultimativ” înseamnă „cu caracter de ultimatum”: o cerere fermă, cu amenințare și termen. „Ghidul ultimativ” sau „experiența ultimativă” sunt calcuri din engleză; în română se spune „complet”, „suprem”, „definitiv”.
  • „Ultimatum final”: pleonasm — Un ultimatum e, prin definiție, ultima cerere, după care nu se mai negociază. „Ultimatum final”, „ultimatum definitiv” sau „ultimatum irevocabil” spun de două ori același lucru.

Forme flexionare

plural
ultimatumuri

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceza ultimatum și germana Ultimatum.

Alte cuvinte de pe litera U