Înțelesuri
- 1
Cerere fermă, cu un termen fix, după care urmează amenințări dacă nu e îndeplinită.
„Șeful i-a dat un ultimatum: ori termină proiectul, ori pleacă.”
- 2
Hotărâre de neschimbat, ultimul cuvânt într-o discuție.
„Tata i-a dat ultimatumul: ori învață, ori se angajează.”
Sinonime
- somație
Cum se folosește
Pluralul e „ultimatumuri”.
Atenție la scriere
- „Ultimativ” nu înseamnă „suprem” sau „cel mai bun” — „Ultimativ” înseamnă „cu caracter de ultimatum”: o cerere fermă, cu amenințare și termen. „Ghidul ultimativ” sau „experiența ultimativă” sunt calcuri din engleză; în română se spune „complet”, „suprem”, „definitiv”.
- „Ultimatum final”: pleonasm — Un ultimatum e, prin definiție, ultima cerere, după care nu se mai negociază. „Ultimatum final”, „ultimatum definitiv” sau „ultimatum irevocabil” spun de două ori același lucru.
Forme flexionare
- plural
- ultimatumuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza ultimatum și germana Ultimatum.