Regula
DEX ’09 definește „ultimatum” ca „hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt” și, în limbajul juridic și diplomatic, ca o comunicare cu condiții irevocabile, pe care un stat sau o persoană le pune altuia. Cuvântul vine din latină și are în el chiar „ultim”.
De aceea „ultimatum final” e pleonasm: „final” repetă ideea de „ultim”. La fel, „ultimatum definitiv” și „ultimatum irevocabil” repetă ce spune deja definiția.
Dacă vrei să arăți cât de strict e, adaugă termenul sau condiția, nu un adjectiv care repetă sensul: „un ultimatum de 48 de ore”, „un ultimatum cu trei condiții”.
Pluralul este „ultimatumuri”. Despre adjectivul „ultimativ” (care are forma unui ultimatum, nu „suprem”) există un articol separat.
Corect
- Sindicatul a dat conducerii un ultimatum.
- Au primit un ultimatum de 48 de ore.
- Statul vecin a respins ultimatumul.
Greșit
- Sindicatul a dat conducerii un ultimatum final.
- Au primit un ultimatum definitiv: 48 de ore.
- Era deja un ultimatum irevocabil.
Un truc de ținut minte
Citește „ultimatum” ca „ultimul cuvânt”. „Ultimul cuvânt final” sună ciudat; la fel și „ultimatum final”.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).