Înțelesuri
- 1
Care se află la sfârșit; ultim.
„Etapa finală se dă la Cluj.”
- 2
(substantiv) Sfârșitul unei acțiuni, al unei povești sau al unei lucrări.
„Finalul filmului m-a luat prin surprindere.”
- 3
(substantiv feminin: finală) Ultima întrecere a unei competiții.
„Echipa a ajuns în finală.”
- 4
(Gramatică) Care arată în ce scop se face ceva.
„„Ca să învețe” e o propoziție finală.”
Antonime
- inițial
- început
Expresii și locuțiuni
- În finalla sfârșit, până la urmă.
- Punct finalsfârșitul discuției, hotărât și fără întoarcere.
Atenție la scriere
- „Ultimatum final”: pleonasm — Un ultimatum e, prin definiție, ultima cerere, după care nu se mai negociază. „Ultimatum final”, „ultimatum definitiv” sau „ultimatum irevocabil” spun de două ori același lucru.
- „Epilog final”, „deznodământ final”: pleonasme — „Epilogul” e partea de la sfârșit a unei opere, iar „deznodământul” e felul în care se încheie o întâmplare. Adăugat la ele, „final” repetă ideea.
Forme flexionare
- masculin plural
- finali
- feminin
- finală
- feminin plural
- finale
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul final și din latinescul finalis, de la finis „sfârșit”.