Înțelesuri
- 1
Sfârșitul unei acțiuni sau al unui text.
„În încheiere, vă mulțumesc tuturor.”
- 2
Faptul de a semna sau de a stabili un acord.
„Încheierea contractului a avut loc la notar.”
- 3
(Drept) Act prin care instanța ia măsuri pe parcursul unui proces.
„Judecătorul a dat o încheiere de amânare.”
Antonime
- început
- introducere
Cum se folosește
Pluralul e „încheieri”.
Expresii și locuțiuni
- În încheierela sfârșit, ca să închei.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- încheierii
- plural
- încheieri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a (se) încheia”.