Înțelesuri
- 1
Ceea ce rezultă dintr-un șir de judecăți sau de constatări.
„Concluzia anchetei a fost că nimeni nu e vinovat.”
- 2
Partea finală a unei lucrări sau a unei expuneri.
„În concluzie, propunem amânarea deciziei.”
- 3
(Logică) Judecata finală a unui raționament.
„Concluzia silogismului decurge din cele două premise.”
- 4
(Matematică) Partea din enunțul unei teoreme care se dovedește prin demonstrație.
„Ipoteza se scrie întâi, concluzia la urmă.”
- 5
(Juridic, la plural) Cuvântul final al părților și al procurorului într-un proces.
„Avocatul a depus concluzii scrise.”
Sinonime
- încheiere
- deducție
- urmare
Antonime
- introducere
- premisă
Expresii și locuțiuni
- A trage concluziaa deduce ce urmează din faptele arătate.
- A trage concluzii pripitea hotărî prea repede, fără destule dovezi.
- A pune concluziia-și spune pe scurt, la sfârșit, acuzarea ori apărarea.
Etimologie
Din franceză (conclusion) și latină (conclusio).