Înțelesuri
- 1
Potrivire, acord între două sau mai multe lucruri.
„Nu e concordanță între declarația lui și probe.”
- 2
(Geologie) Așezarea straturilor de rocă unul peste altul, fără întreruperi.
„Geologii au observat concordanța straturilor din cariera de calcar.”
- 3
Index alfabetic al cuvintelor dintr-o operă, fiecare însoțit de fragmentul în care apare.
„Concordanța Bibliei ajută la găsirea rapidă a unui verset.”
Sinonime
Antonime
- discordanță
- nepotrivire
Cum se folosește
Pluralul e „concordanțe”.
Expresii și locuțiuni
- Concordanța timpurilor(gramatică) potrivirea timpurilor verbelor dintr-o frază.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- concordanței
- plural
- concordanțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza concordance.