Înțelesuri
- 1
Doctrină religioasă care se abate de la învățătura oficială a bisericii și este condamnată de aceasta.
„Biserica a condamnat erezia ca fiind periculoasă.”
- 2
(Fig.) Părere sau faptă considerată greșită, contrară unei idei larg acceptate.
„Pe vremea aceea, a spune că Pământul se mișcă era o erezie.”
Antonime
- ortodoxie
Cum se folosește
Se desparte e-re-zi-e; plural: erezii.
Forme flexionare
- articulat
- erezia
- genitiv-dativ articulat
- ereziei
- plural
- erezii
- plural articulat
- ereziile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (hérésie) și din latină (haeresis).