Înțelesuri
- 1
Persoană care susține o erezie, o învățătură respinsă de biserica oficială.
„În Evul Mediu, ereticii erau judecați de Inchiziție.”
- 2
(Figurat) Om care contrazice ideile acceptate de toți.
„Cu teoriile lui, era socotit un eretic al economiei.”
Sinonime
- schismatic
- eterodox
- necredincios
Antonime
- ortodox
- credincios
Cum se folosește
Femininul e „eretică”.
Forme flexionare
- plural
- eretici
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (eretikŭ).