Înțelesuri
- 1
Raționament prin care se trag concluzii particulare dintr-un principiu general.
„Detectivul a ajuns prin deducție la vinovat.”
- 2
Sumă care se scade dintr-un total.
„Salariul se calculează după deducerea impozitului.”
Sinonime
Antonime
- inducție
Cum se folosește
Plural: deducții.
Forme flexionare
- articulat
- deducția
- genitiv-dativ articulat
- deducției
- plural
- deducții
- plural articulat
- deducțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (déduction) și din latină (deductio, -onis).