DEX Dicționar

fin

substantiv masculin3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Persoană privită în raport cu nașii ei de botez sau de cununie; femininul este „fină”.

    „Și-a botezat finul chiar la biserica din sat.”

  2. 2

    Cel aflat sub ocrotirea nașului, în rânduiala veche a satului.

    „Finii veneau cu daruri la nași, de sărbători.”

  3. 3

    (Prin extindere) Cel pe care cineva îl sprijină și îl ia sub aripa lui.

    „L-a ținut ca pe un fin, de la primul lui an de muncă.”

Antonime

Expresii și locuțiuni

  • A fi fin cuivaa-i fi botezat sau cununat de acea persoană.
  • Naș și finlegătura de rudenie spirituală făcută la botez sau la cununie.

Forme flexionare

plural
fini

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Moștenit din latină (filianus).

Alte cuvinte de pe litera F