Înțelesuri
- 1
Persoană privită în raport cu nașii ei de botez sau de cununie; femininul este „fină”.
„Și-a botezat finul chiar la biserica din sat.”
- 2
Cel aflat sub ocrotirea nașului, în rânduiala veche a satului.
„Finii veneau cu daruri la nași, de sărbători.”
- 3
(Prin extindere) Cel pe care cineva îl sprijină și îl ia sub aripa lui.
„L-a ținut ca pe un fin, de la primul lui an de muncă.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A fi fin cuivaa-i fi botezat sau cununat de acea persoană.
- Naș și finlegătura de rudenie spirituală făcută la botez sau la cununie.
- A-și cinsti nașuldatoria finului față de cel care l-a botezat.
Etimologie
Moștenit din latină (filianus).