Înțelesuri
- 1
Ofensă gravă, insultă sau amenințare.
„Cuvintele lui au fost un adevărat ultraj la adresa gazdelor.”
- 2
(Juridic) Faptă prin care un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii este insultat, amenințat sau agresat.
„A fost acuzat de ultraj după ce a jignit un polițist.”
Cum se folosește
Plural: ultraje. Variantă: ultragiu.
Forme flexionare
- plural
- ultraje
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
După franceză (outrage) și italiană (oltraggio).