Înțeles
Mirare mare și neașteptată; surprindere, emoție profundă.
„Copiii au privit cu uimire artificiile.”
Sinonime
- mirare
- surprindere
- stupefacție
Antonime
Cum se folosește
Plural: uimiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- uimirii
- plural
- uimiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a uimi.