Înțelesuri
- 1
Care ucide sau poate ucide; mortal.
„Șarpele are un venin ucigător.”
- 2
(Fig.) Foarte greu de suportat; istovitor.
„A muncit sub un soare ucigător.”
Antonime
Cum se folosește
Feminin: ucigătoare; plural: ucigători, ucigătoare. Substantivat: ucigătorul.
Forme flexionare
- masculin plural
- ucigători
- feminin singular și plural
- ucigătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la ucig (formă populară de la ucide), cu sufixul -ător.