Înțelesuri
- 1
Starea sau perioada în care cineva învață o meserie lângă un meșter.
„Și-a făcut ucenicia la un zidar.”
- 2
Formare, instruire într-un domeniu.
„Anii de ucenicie în muzică l-au pregătit.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: ucenicii.
Forme flexionare
- articulat
- ucenicia
- genitiv-dativ articulat
- uceniciei
- plural
- ucenicii
- plural articulat
- uceniciile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la ucenic, cu sufixul -ie.