Înțelesuri
- 1
Pricepere deosebită, talent, dibăcie.
„Meșterul a cioplit lemnul cu mare măiestrie.”
- 2
(Învechit) Lucrare sau operă făcută cu iscusință.
„Biserica era o măiestrie a meșterilor vechi.”
- 3
(Învechit) Meserie sau meșteșug care cere pricepere.
„A învățat măiestria fierăriei.”
Sinonime
- iscusință
- dibăcie
- artă
Antonime
- stângăcie
- neîndemânare
Cum se folosește
Sensurile 2 și 3 sunt învechite. Plural: măiestrii.
Expresii și locuțiuni
- măiestrie artisticătotalitatea mijloacelor prin care artistul își desăvârșește opera.
Forme flexionare
- articulat
- măiestria
- genitiv-dativ articulat
- măiestriei
- plural
- măiestrii
- plural articulat
- măiestriile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la măiestru, cu sufixul -ie.