Înțelesuri
- 1
Însușirea omului harnic; tragere de inimă la muncă și spor la lucru.
„Casa curată și grădina îngrijită arătau hărnicia gospodinei.”
- 2
Munca stăruitoare, dusă fără preget.
„Cu hărnicie și răbdare a ridicat singur casa.”
Antonime
- lene
- trândăvie
Expresii și locuțiuni
- Cu hărniciecu tragere de inimă, fără să te cruți.
- Hărnicia aduce belșugzicală despre roadele muncii statornice.
Forme flexionare
- articulat
- hărnicia
- genitiv-dativ
- hărnicii
- genitiv-dativ articulat
- hărniciei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la „harnic”, cu sufixul -ie; „harnic” e de origine slavă.