Înțelesuri
- 1
Necăjirea repetată a cuiva, care nu este lăsat în pace, cu cereri, întrebări sau neplăceri.
„Hărțuirea unui coleg la școală nu e o glumă, ci o faptă gravă.”
- 2
(Militar) Serie de atacuri scurte și repetate asupra dușmanului, ca să-l obosești și să nu se poată mișca sau aproviziona.
„Hărțuirea trupelor inamice pe drum le-a încetinit înaintarea.”
Sinonime
- cicălire
- necăjire
Cum se folosește
Pluralul: hărțuiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- hărțuirii
- plural
- hărțuiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul a hărțui.