Înțelesuri
- 1
Însoțește un substantiv despre care se vorbește pentru prima dată sau care nu e anume.
„Te-a căutat un domn de la bancă.”
- 2
Dă substantivului un înțeles general.
„Un artist nu se naște peste noapte.”
- 3
Înaintea unui nume de persoană, sugerează o asemănare.
„Se credea un Eminescu, dar scria foarte prost.”
Cum se folosește
Formele sunt un (masculin și neutru) și o (feminin), cu genitiv-dativul unui, unei, unor. La plural, articolul nehotărât e niște.
Expresii și locuțiuni
- Nici unul, nici altulniciunul dintre cei doi.
- Unul și unultoți la fel de buni, aleși pe sprânceană.
Atenție la scriere
- Niciun sau nici un? — Se scrie legat, „niciun” / „nicio”, când înseamnă „nimeni dintre” sau „deloc”. Se scrie despărțit doar când „un” e numeral, opus lui „doi”.
- Într-un, într-o sau întrun? — Se scrie „într-un” și „într-o”, cu cratimă și cu „î”: sunt „în” + „un” sau „o”, legate.
- Unui sau unuia? — „Unui” stă înaintea unui substantiv: „i-am scris unui prieten”. „Unuia” stă singur, în locul substantivului: „i-am scris unuia dintre ei”. La feminin: „unei” și „uneia”.
- „Unu”, „un” sau „unul”? — „Un” (o) stă înaintea unui substantiv: „un copil”. „Unul” (una) ține locul unui substantiv: „unul dintre copii”, „am doar unul”. „Unu” e numărul în sine: „unu, doi, trei”, „capitolul unu”, „ora unu”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ
- unui
- masculin plural
- unii
- feminin
- o
- genitiv-dativ
- unei
- feminin plural
- unele
- genitiv-dativ masculin și feminin
- unor
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul unus, una.