Regula
DEX ’09 explică la „unu”: când precedă un substantiv, numeralul are forma „un”, „o”; când ține locul unui substantiv, are forma „unul”, „una”. „Unu” rămâne pentru numărul ca atare: la numărătoare, în calcule, după substantivele care arată locul într-o serie.
De aceea: „un elev” (înaintea substantivului), „unul dintre elevi” sau „mai am doar unul” (în locul substantivului), „unu plus unu fac doi”, „pagina unu”, „la ora unu” (numărul în sine).
Greșeala obișnuită e „unu” în locul lui „unul”: „unu dintre ei”, „mai am doar unu”. În vorbirea grăbită, „-l”-ul final se pierde, dar în scris forma corectă e „unul”.
La feminin, diferența dintre „o” și „una” e aceeași: „o fată”, dar „una dintre fete”, „mai am doar una”.
Corect
- Unul dintre copii a rămas acasă.
- Câte pixuri ai? Mai am doar unul.
- Deschideți la pagina unu.
- Ne vedem la ora unu.
Greșit
- Unu dintre copii a rămas acasă.
- Câte pixuri ai? Mai am doar unu.
Un truc de ținut minte
Dacă urmează substantivul („un pix”), e „un”. Dacă îl înlocuiește („am doar unul”), e „unul”. Dacă numeri, e „unu”.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).