Regula
Prefixul „ante-” vine din latinescul ante, „înainte”: antevorbitorul e persoana care a vorbit înaintea altora într-o adunare (DEX ’09), iar „antebelic” înseamnă „dinaintea unui război”. Tot cu „ante-” se scrie „antebraț”.
Prefixul „anti-” vine din grecescul anti, „împotriva”: antivirus, antiaerian, anticorupție, antidepresiv. Cele două se pronunță aproape la fel, de aceea se încurcă.
Greșeala tipică e „antivorbitorul meu”, ca și cum cel care a vorbit înainte ar fi fost un adversar. La fel, perioada de dinaintea războiului e „antebelică”, nu „antibelică”.
Excepție aparentă: „anticameră” (încăperea dinaintea unei săli) se scrie de obicei cu „anti-”, pentru că a venit așa din italiană (anticamera); DN și MDA2 mai dau și varianta „antecameră”.
Corect
- Sunt de acord cu antevorbitorul meu.
- Fotografia e din perioada antebelică.
- Și-a instalat un antivirus nou.
- M-am lovit la antebraț.
Greșit
- Sunt de acord cu antivorbitorul meu.
- Doamna antivorbitoare a ridicat o problemă importantă.
Un truc de ținut minte
„Ante” e „înainte”, ca în „a.m.” (ante meridiem, înainte de amiază). „Anti” e „contra”.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).