Înțelesuri
- 1
Faptul sau starea de a fi urât.
„Urâțenia clădirii strica tot peisajul.”
- 2
Ființă sau lucru urât.
„Statuia aceea e o adevărată urâțenie.”
Sinonime
- urâciune
Antonime
Cum se folosește
Plural: urâțenii.
Forme flexionare
- articulat
- urâțenia
- genitiv-dativ articulat
- urâțeniei
- plural
- urâțenii
- plural articulat
- urâțeniile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la urât, cu sufixul -enie.