Înțelesuri
- 1
Totalitatea însușirilor sufletești și de caracter care fac dintr-un om ceea ce este; felul lui propriu de a fi.
„Copilul își formează personalitatea în primii ani.”
- 2
Tărie de caracter; însușirea de a nu te lăsa dus de alții.
„E un om cu personalitate, nu-l poți întoarce din vorbe.”
- 3
Om de seamă, cu merite recunoscute într-un domeniu.
„La conferință au venit personalități din toată țara.”
Sinonime
- caracter
- individualitate
Expresii și locuțiuni
- Personalitate juridicăcalitatea unei organizații de a avea, ca un om, drepturi și obligații în fața legii.
- Cultul personalitățiiridicarea unui conducător la rang aproape sfânt, prin laude nemăsurate și tăcere în fața greșelilor lui.
Etimologie
Din franceză (personnalité) și germană (Personalität).