Înțelesuri
- 1
Figură de stil prin care lucrurile, animalele sau fenomenele naturii primesc însușiri și fapte omenești.
„În versul „Pădurea doarme sub zăpadă” avem o personificare.”
- 2
Persoană în care se vede perfect o calitate sau o idee; întruchipare.
„Bunica era personificarea răbdării.”
Sinonime
- întruchipare
- întrupare
Cum se folosește
Plural: personificări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- personificării
- plural
- personificări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a personifica”.