Înțelesuri
- 1
Care se potrivește exact cu subiectul discutat; care arată că vorbitorul înțelege bine problema.
„Profesorul a apreciat observațiile pertinente ale elevilor despre roman.”
- 2
(Lingvistică) Care are un rol distinctiv într-un sistem.
„Diferența dintre „a” și „ă” e pertinentă în română, pentru că deosebește cuvinte ca „masa” și „masă”.”
Cum se folosește
Forme: pertinentă, pertinenți, pertinente. Se scrie cu „-ent”, nu cu „-ant”.
Atenție la scriere
- Pertinent, competent, permanent: cu „-ent” — Se scrie „pertinent”, „competent”, „permanent”, cu „-ent”. „Pertinant”, „competant”, „permanant” imită pronunția franceză.
Forme flexionare
- masculin plural
- pertinenți
- feminin
- pertinentă
- feminin plural
- pertinente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (pertinent).