DEX Dicționar

întruchipare

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Faptul de a da formă concretă unei idei sau unei însușiri; persoană sau lucru în care se regăsește pe deplin o calitate.

    „Bunica era întruchiparea bunătății.”

Cum se folosește

Plural: întruchipări.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
întruchipării
plural
întruchipări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la a întruchipa (întru + chip).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I