Înțeles
Faptul de a da formă concretă unei idei sau unei însușiri; persoană sau lucru în care se regăsește pe deplin o calitate.
„Bunica era întruchiparea bunătății.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: întruchipări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- întruchipării
- plural
- întruchipări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a întruchipa (întru + chip).