Înțelesuri
- 1
Adunare de oameni care se strâng ca să discute sau să hotărască ceva; reuniune.
„Locatarii au avut o întrunire în holul blocului.”
- 2
(Rar) Faptul de a aduna laolaltă sau de a îndeplini mai multe condiții.
„Se cere întrunirea a două treimi din voturi.”
Expresii și locuțiuni
- Întrunire publicăadunare deschisă tuturor.
- Libertatea întrunirilordreptul de a te aduna liber cu alții, garantat de lege.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- întrunirii
- plural
- întruniri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a întruni», care vine din vechea formă «întruna».