Înțelesuri
- 1
Faptul de a strânge la un loc lucruri sau ființe răspândite.
„Adunarea fânului a ținut până la asfințit.”
- 2
Strângerea mai multor ființe într-un singur loc.
„Adunarea vitelor la stână se face pe înserat.”
- 3
Întrunirea mai multor persoane pentru a discuta și a hotărî ceva; grupul format astfel.
„Adunarea locatarilor a fost convocată pentru joi seara.”
- 4
Organ reprezentativ al unui stat sau al unei organizații, cu rol de hotărâre.
„Adunarea Generală a Națiunilor Unite se întrunește anual.”
- 5
(Articulat, ca strigăt) Semnalul dat unei trupe ca să se strângă în formație.
„S-a auzit „adunarea!” și toți au ieșit în curte.”
- 6
Culegere de texte strânse la un loc.
„A tipărit o adunare de povestiri vechi.”
- 7
(Învechit și regional) Petrecere.
„S-au strâns la o adunare, cu lăutari.”
- 8
Operația aritmetică prin care mai multe numere sunt strânse într-unul singur.
„La clasa întâi se învață adunarea și scăderea.”
Antonime
- împrăștiere
- scădere
Expresii și locuțiuni
- Adunare generalăîntrunire la care iau parte toți membrii unei organizații.
- Adunare constituantăadunare aleasă anume pentru a vota sau a schimba o constituție.
- Adunare legislativăorganul care votează legile.
- Adunare naționalăcea mai înaltă instituție a puterii de stat, în unele țări.
Etimologie
Format în română de la „a aduna”, verb moștenit din latinescul adunare.