Înțeles
Faptul de a (se) împrăștia; răspândire în toate părțile.
„Împrăștierea semințelor se face primăvara.”
Sinonime
- răspândire
- risipire
Antonime
Cum se folosește
Plural: împrăștieri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- împrăștierii
- plural
- împrăștieri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a împrăștia.