Înțelesuri
- 1
Unealtă cu care se prind animale sălbatice.
„A pus capcane pentru vulpi.”
- 2
(figurat) Vicleșug prin care cineva e prins pe nepusă masă.
„Întrebarea era o capcană.”
- 3
(figurat) Greșeală în care e ușor să cazi.
„Exercițiul are o capcană la ultimul pas.”
Expresii și locuțiuni
- A cădea în capcanăa se lăsa prins.
- A întinde o capcanăa pregăti o cursă cuiva.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- capcanei
- plural
- capcane
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcescul kapkan.