Înțelesuri
- 1
Piesă care se pune deasupra unui vas, a unei cutii sau a unei deschideri, ca să le acopere.
„Pune capacul pe oală, ca să fiarbă mai repede.”
- 2
Placă mobilă care închide o gură de canal, un rezervor sau o carcasă.
„Lipsea un capac de canal chiar în mijlocul străzii.”
Sinonime
- acoperitoare
- capac de închidere
Expresii și locuțiuni
- A pune capac cuivaa-i închide gura cu un răspuns bine țintit.
- Asta pune capac la toateasta întrece măsura, e ultima picătură.
- Ouă la capacochiuri prăjite într-un vas acoperit.
Etimologie
Din turcescul kapak.