Înțelesuri
- 1
Plantă de grădină cu tulpina păroasă, cu miros puternic și plăcut și cu flori mici, albe sau trandafirii.
„Preotul a stropit casa cu apă sfințită, cu un mănunchi de busuioc.”
- 2
(Ca adjectiv, în „pere busuioace”) Soi de pere de vară, cu aromă plăcută.
„Pe masă erau pere busuioace din livada bunicului.”
Cum se folosește
Plural: busuioci.
Etimologie
Din bulgară (bosilek) și din sârbă (bosiljak).