Înțelesuri
- 1
Omorârea cuiva prin strângerea gâtului; sugrumare.
„Legistul a stabilit că moartea s-a produs prin strangulare.”
- 2
(Medicină) Strângerea unui organ care îi oprește circulația sângelui.
„Hernia cu strangulare trebuie operată de urgență.”
- 3
Îngustarea unei conducte sau a unui drum.
„Strangularea drumului la pod produce ambuteiaje.”
- 4
(Medicină, popular) Ocluzie intestinală, blocarea intestinului.
„Bolnavul a fost operat de urgență pentru o strangulare.”
Sinonime
- sugrumare
- gâtuire
Cum se folosește
Pluralul e „strangulări”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- strangulării
- plural
- strangulări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).