Înțelesuri
- 1
Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a minții omenești, arătată în fapte de mare însemnătate.
„Geniul lui s-a văzut încă din primele lucrări.”
- 2
Persoană care are o asemenea înzestrare.
„Einstein e socotit unul dintre marile genii ale științei.”
- 3
Firea aparte, caracterul propriu al unui popor sau al unei limbi.
„Geniul limbii române se vede în proverbe.”
- 4
(În mitologie și în stil poetic) Duh ocrotitor.
„Îl chema pe geniul casei să-i poarte noroc.”
- 5
(Militar) Armă care execută lucrări de fortificații, poduri și drumuri.
„Trupele de geniu au construit podul peste noapte.”
Antonime
- mediocritate
Expresii și locuțiuni
- De geniugenial, ieșit din comun.
- Geniul loculuifarmecul aparte al unui loc.
Etimologie
Din latină (genius) și franceză (génie).