Înțeles
Însușirea de a fi genial; inteligență sau talent ieșit cu totul din comun.
„Genialitatea lui Brâncuși se vede în simplitatea sculpturilor sale.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Se desparte -ni-a-. Fără plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- genialității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (génialité).